Erdély.ma

Scrisori la Londra

Premieră: 22 martie 2018.

Regizor-coregraf, scenarist: László Diószegi
Scrisori de Géza Léka, Ágnes Lőrincz
Coregraful scenei londoneze: András Szőllősi
Muzica: Ferenc Kiss, Sándor Csoóri "Sündi", Attila Mihó
Înregistrare realizată de Attila Mihó şi orchestra sa, Ansamblul Zurgó, Erzsébet Györfi
Regizor, director artistic: Mihály András Mihály

Regizorul-coregraf şi scenaristul László Diószegi a prezentat piesa în felul următor: "Acum 30 de ani, în martie 1986, a avut loc premiera spectacolului Fairy Garden la Pesti Vigadó. Creasem o piesă de dans pe jumătate de oră despre şansele de supravieţuire a culturii maghiare în Transilvania, despre convieţuirea româno-maghiară, despre ameninţarea dictaturii lui Ceauşescu. Nu era potrivit să se vorbească despre acest lucru în timpul regimului Kádár, pentru că sub regimul comunist soarta maghiarilor din Transilvania era o afacere internă a "surorii" România. Cu toate acestea, la sfârşitul anilor 1980, "centrul partidului" - oricât de mult ar fi vrut - nu a putut ascunde sub preş problema celor două milioane de maghiari care fuseseră smulşi în România. Cu toate acestea, ridicarea acestei probleme sensibile din punctul de vedere al dictaturii şi prezentarea tabloului real nu a fost lipsită de riscuri, chiar şi cu ajutorul limbajului abstract al operelor artistice. Deşi lucrarea nu a fost interzisă din cauza confuziei conducerii partidului maghiar, reprezentanţii Ambasadei României la Budapesta au ieşit ofensaţi de la proiecţie. Cu toate acestea, publicul, pentru care lucrarea a fost făcută, a întâmpinat piesa sinceră cu un sfert de oră de ovaţii puternice.

Ultimii treizeci de ani au adus multe schimbări. Cântecele şi dansurile noastre populare sunt aceleaşi, dar în viaţa şi în durerile noastre, această generaţie nu a trecut fără urmă. Maghiarii transilvăneni şi arta populară sunt poate chiar mai în pericol astăzi decât erau acum treizeci de ani. Astăzi, comorile noastre de secole, poporul maghiar, nu sunt ameninţate de naţionalismul românesc sau de dictatura comunistă. Acestea erau pericole uşor de recunoscut, evidente, care puteau fi înfruntate cu succes prin unitate, credinţă puternică şi determinare. În prezent, apar procese mult mai insidioase. Globalizarea, care ne oferă prosperitate, bogăţie şi bunăstare, ne mănâncă secole întregi din comorile noastre, astfel încât abia dacă observăm pierderea lor ireversibilă.

Este cu atât mai oportun astăzi să vorbim în limbajul artei despre această ameninţare ameninţătoare care ne consumă valorile. Că astăzi nu naţionalismul românesc, ci îmbătrânirea tragică a populaţiei de la sate şi emigrarea tinerilor este cauza închiderii şcolilor maghiare. Despre faptul că "societatea americană a banilor", complet străină de lumea satelor transilvănene, se răspândeşte irezistibil şi la noi, înghiţind minunata lume umană care a fost una dintre trăsăturile definitorii ale mileniilor de cultură europeană, unul dintre bastioanele Orientului. Este vorba despre faptul că sărbătorile noastre comunitare vechi de secole, botezurile, botezurile militare, balurile şi kalakas sunt înlocuite de ocazii de proastă calitate importate care transformă valorile noastre în afaceri de proastă calitate. Faptul că tinerii noştri, ameţiţi de speranţa de a face bani şi de a-i dobândi, muncesc din zori şi până-n seară în "Anglais", "Italis" şi "Spens" şi nu îndrăznesc să recunoască în sinea lor că banii pe care i-au făcut nu-i pot face fericiţi decât acasă, timp de două săptămâni pe an.

Iată despre ce este vorba în noua Grădină a Zânelor, "Erdély.ma ("Transilvania.today"). Spectacolul este un memento şi o alarmă. Arată atât valorile frumoase ale trecutului nostru, cât şi prezentul nostru tulbure."

Spectacolul este susţinut de Fondul Cultural Naţional.