Prezentare: 15 ianuarie 2019.

Gobe farsang

Regia coregrafiei: Orza Călin

Editori de muzică: Hunor Román, Lóránd Szabó

Regizor, director artistic: Mihály András

O cronică a spectacolului realizată de Orza Călin, regizorul şi coregraful spectacolului:

"O viaţă bogată o trăiesc cei care urmează rânduiala tradiţiilor populare. O viaţă bogată este aceea în care oamenii care urmează tradiţiile localnicilor au o viaţă bogată. Tradiţia, urmând îndeaproape ordinea naturii, conservă şi susţine: în ea, zilele de sărbătoare cu atmosfera lor austeră, perioadele de muncă atent planificată, se combină în mod proporţional cu odihna, distracţia şi sărbătorile de refacere a sufletului. Ritualurile, profane şi sacre, schimbă în mod constant timpul într-un ciclu de căutare a echilibrului.

Faza intimă a Adventului din ciclul sărbătorilor de iarnă este înlocuită de o perioadă de desfrâu de carnaval. În acest moment - după Crucea de Apă - lumea se află în stare de şovăire, totul şi toată lumea devine translucidă sau dezbrăcată de sine, evocând fenomene demne de batjocură şi ridicol. Tradiţia folclorică este vie, iar scenele de carnaval răspund evenimentelor din trecutul recent, expunând în acelaşi timp şi relele din viaţa publică.

Spectacolul de carnaval Góbé al Ansamblului Harghita se inspiră puternic din obiceiurile de iarnă ale tradiţiei populare, condimentându-le după propriul gust, pentru a arăta că sărbătorile sunt un prilej de purificare a sufletului şi de luminare a inimii.

Cavalcada colorată a carnavalului se desfăşoară într-o luptă crâncenă între Regele Konc şi Vicontele Cibere, două dueluri, în timpul cărora apar scene de bâlci, veselie de tavernă, dansuri, cântece şi o mulţime de personaje ciudate. În agitaţie, apar crai, cocoşi, figuranţi cu măşti de animale, marele secerător în persoană îşi aduce omagiile, pseudo-preoţi, cântăreţi şi jeleri joacă simulacru de înmormântare pentru morţii falşi, ursul şi flăcăul se ceartă jucăuş, stăpânii târgului fac curte animalului de povară şi beau cu generozitate din fals, totul în timp ce sunt bârfiţi de caprele curioase. O ceremonie de înmormântare marchează sfârşitul petrecerii sălbatice, în timpul căreia un bas vechi de 100 de ani este escortat la locul său de odihnă finală: instrumentul asamblat cu stângăcie, bătut şi bătut este un sunet fals, disonant, impropriu pentru muzică. Aşa că nimeni nu este trist la despărţirea lui, iar el este aşezat în glumă în mormânt, dorindu-şi să nu mai cânte niciodată."